Se pune baza,se adauga sulf dupa gust si rezulta o tura cum nu am mai avut de mult.
In timpul sesiunii nu am fost deloc in apele mele, ci mai degraba am ramas ancorat la mal. Odata hopul trecut, a ramas doar problema alegerii destinatiei: dupa variantele Bicaz,Rasnov,Bulgaria, am ales Herculane,unde din fericire vremea a fost de bun augur.
Plecarea a fost de sambata dimineata din Ploiesti si a durat vreo 6 ore, timp in care am descoperit noi cantece de inima albastra in interpretarea lui Marius Ionescu, ce au devenit in scurt timp motto-ul excursiei. Un mic popas in portul Drobeta,unde ne-am umplut tolba cu Haribo,care i-a facut pe “copiii” nostri fericiti.
Din port plecam direct la faleza de langa lac, nerabdatori dupa atata asteptare. Gasim masinile celorlalti parcate langa borna de la kilometrul 9 si urcam panta. Gasim doua trasee care par a nu ne pune dificultati si ne incercam norocul pe ele. Ne-am gasit repede scuze:oboseala, drumul lung, faptul ca nu am mancat nimic, toti factori care ne-au impiedicat sa dam rotpunktul mult visat. Brusc perspectiva unei bai cu sulf parea mult mai tentanta. Am lasat lucrurile la camping si ne-am incalzit cu o ciorbita la un local din centru. Dupa masa,am plecat grabiti spre bai, unde am zabovit mult, carcotasii incercand sa gaseasca semnificatia numelui(baile Venera). Discutiile tipice inainte de culcare, urmate de cel mai dulce somn de ceva vreme incoace.
A doua zi am plecat cu planuri mari spre Surplombe, unde am vazut repede ca traseele nu sunt de noi. Ne-am mutat repede planurile spre aceeasi locatie si anume kilometrul 9, unde am incercat noi trasee. Unul dintre ele ,K2,cu asigurari rare si a carui linie
urma niste mici riglete, nu era tocmai 5-ul descris in topo. Gabi gaseste solutia salvatoare si traverseaza in stanga, luand creasta in brate. Traseul continua cu o boschetareala de zile mari, pe care nu am mai avut placerea s-o urmez.A urmat Svetlana. Un traseu de 6,interesant, cu o fisura usor diagonala, secretul sau constand in ambele picioare bagate in interior(un secret pe care din pacate nu l-am incercat). Spre finalul zilei dezechipez cu greu un traseu.
A treia zi am plecat ,ca orice alti tineri ambitiosi, sa facem cariera. Dupa ce ne-am ratacit prin niste chei, ajungem potrivit topoului, langa un gipsy settlement. Speriati de potentialele vipere, ne infruntam cu cainii localnicilor. Gabi si Fof cauta in mai multe sectoare un traseu de mai multe lungimi si gasesc Creasta Capitanului: 4B,4 lungimi. Plecam doua echipe, Gabi cu Fof,iar Oase ramane cu mine si Luci.
Traseul incepe printr-un ramonaj de cativa metri(sau sprait, dupa preferinte) ,urmat de un horn,care se ocoleste prin stanga,aici fiind pasul traseului. Se mai urca putin,pana se ajunge la nite bolovani mari. Atentie la aceasta portiune,am desprins ditamai televizorul care parea stabil. Linia se continua vertical, trecandu-se prin putina boschetareala. O urcare usoara si se ajunge la prima regrupare, care este destul de comoda. Ne tragem putin sufletul. Urmeaza o urcare de creasta, frumoasa si accesibila, care se continua printr-o traversare in dreapta. Dupa traversare se mai urca putin, traseul neducand lipsa de prize. Se ajunge la a doua regrupare, o platforma imensa, numai buna de pus cortul. Aici ne-am odihnit si am mancat, timp in care Gabi era in a treia lungime, urcand neasigurat o buna portiune. Se intoarce dezamagit, spunand ca a gresit linia traseului. Isi repara greseala in cele din urma si vede continuarea, dar cine sa mai urce, cand statul pe platforma era atat de comod? Hotaram sa coboram si rapelam pe semicorzi, coborand prin boschetareala, iar apoi “dam” intr-un traseu de escalada. Ne intoarcem fericiti. Desi nu am realizat ceea ce ne-am propus pana la capat, am gustat o buna parte din frumusetea alpinismului.
Gasim iar Herculane-ul, dupa parerea noastra si a multora o statiune care mai are inca multe de oferit, si ne asezam din nou la vorba pana tarziu. A patra zi ne intoarcem spre Bucuresti,cu o oprire in Slatina, sau Slutina, dupa ce am stat mai mult timp la promenada.
O tura de odihna si relaxare reusita, care numai tura de odihna si relaxare n-a fost.