RT Iezer sau ceata peste campuri cu verdeata

in microbuz

distributie: gabi,luci,andra,jeleu,sarlatini,fof,soso,anca,ioana,cristi,adi,tugu, mihai, dana,florin si restul pana la 18

Inceputul lui august, sfarsit de saptamana. In 3 zile ne-am propus sa luam la picior Iezerul, asta daca dam de vreme buna si tinem pasu’. O parte am pornit din Ploiesti cu personalu’ de 3.20(Adi, Ioana,Sarlatini, Luci, Andra, Fof si Jeleu), urmand sa ne intalnim cu restu lumii in Gara de Nord.(Adi,Mihai&co au venit cu masina pana la cabana Voina). Am degustat un milkshake la Mc, am facut aprovizionarea si ne-am suit in acceleratul de Campulung. Sarlatini a dat drumul la chitara si pana la destinatie am tot cantat, unii pasageri printre care si nasu’ rezonand cu noi.

Din Campulung suntem preluati de un microbuz,sa-i zicem.. decapotabil.Intr-un pickup rucsacii, in “microbuz” restul.Mergem de-a lungul lacului Rausor, care numai rausor nu era. In spate facem cunostinta cu frigul,in fata cu manelele..pana la Voina. Ne dezmeticim,dam de Jimmy care participa la o betie la Cuca si ii asteptam si pe ceilalti sa soseasca.

in microbuz

De la Voina pana la Cuca facem cam o ora pe drum forestier, prilej sa-ntalnim pe marginea potecii diversi pantofari, fripturisti etc. Ajunsi la Cuca, ne punem corturile decisi sa lasam naibii paranghelia, stiind ca a doua zi ne asteapta un drum lung.

A doua zi

Vesnica trezire de dimineata. Mancam, strangem corturile,bagajele si ne dam cu crema de soare(care se pare ca a avut FP 100%, ca am avut parte de orice altceva in afara de soare). Vreo 2 ore de urcus sustinut,ba prin padure, ba prin iarba si desis, motiv pentru o parte din pasi marunti sa-si aminteasca de traseul din martie.

Dupa panta prostului, soarele ne-a intors dosul si pana la refugiul Iezer ceata a pus stapanire pe creasta,dovada fiind si putinele poze din tura asta. Din pacate n-am putut sa admiram peisajul si sa ne dam in totalitate seama de maretia muntelui. In schimb, drumul de 10 ore jumate a fost umplut ori cu cantece, ori cu discutii de tot felu’(gen fofologie) sau chiar cu cursuri gratuite de limba germana. La un moment dat, se zaresc doua variante de continuare a drumului,dar harta si Gabi rezolva situatia.

Mai cu chiu, mai cu vai, mai cu pauze, cu oboseala, cu pauza de masa sau cu intalniri de gradul zero cu oile, dupa atata amar de vreme, am ajuns in apropierea refugiului Iezer. Aici cad cateva picaturi de ploaie, indeajuns incat sa ne sperie Din cauza cetii refugiul nu se zarea si Fof si Luci coboara sa se asigure ca vom merge pe calea cea dreapta. Drumul e bun,mai coboram o panta si in zece minute ajungem la refugiul mult sperat. Peisajul e fantastic-iti dai seama dupa atata amar de vreme, dupa atatia kilometri batuti cu piciorul, cu trenul,cu remorca, cand te afli aici, ca merita tot efortul,esti aici,in munte. Si e al naibii de bine.

Din cauza finettiului in exces si a frigului care mi-a intrat prin oase, m-am cam inverzit la fata si eram ca un jeleu pe bat. Soso pune repede cortu’-atata asteptam..ce mai supratenta..direct in sacu de dormit vreun sfert de ora, p-orma la masa in refugiu cu toata lumea.Nu stiu altii cum sunt, dar eu cand ma gandesc la ceaiul fierbinte, la supa care te intrema, la refugiul primitor, la caldura generala, parca imi salta si acum inima de bucurie.

Dupa masa, o parte din lume si-a bagat picioarele in corturi, iar o alta parte a ramas la focul de tabara. Sarlatini a inceput sa cante si pana pe la 3-4 nu s-a mai oprit(cred ca a repetat melodia “cu bocancii” de 5 ori cel putin), timp in care am fost cinstiti de salvatorii montani si personal am simtit minunile pe care le poate savarsi zeul Bachus.

A treia zi,8 dimineata. Soarele se loveste de supratenta si ne trezeste. Scoatem izoprenul langa lac si profitam de cele cateva clipe de soare,incercand sa facem pe tractoristii cu certificat. Asta a fost cea mai relaxanta parte: leneveala,intins picioare, soare, balaceala in apa rece/limpede si Mihai zdranganind la chitara.

Ce e frumos repede trece. Va urma partea urata de toti pasii: intoarcerea acasa. Mers pe Vacare : urcat panta(sau rampa?), drum forestier si p-orma coborare sustinuta pana la cabana Voina.

Dupa acest soare binecuvantat,ceata s-a instalat din nou. Dar ce ne mai pasa? Ne-am facut damblaua. Doar ploaie sa nu vina.. Si a venit.. Dar abia cand am ajuns la Voina. Pe la 10.30 am plecat de la refugiu (desi ne-am ferit de el, era intr-o stare buna) si-am inceput sa urcam din nou panta.

Drum forestier. Discutii senzationale chiar si pentru Dan Diaconescu. Din putul gandirii pana in cacanisul inimii- de la statul tau deasupra muntelui si nu invers pana la potentialul gay( a se citi vesel) al P.M.Dam si peste o turma de oi pazita cu strasnicie de 7 caini agresivi, dar trecem cu bine si peste acest hop.

Urmeaza o panta care parca nu se mai termina,o coborare de nivel de cateva sute bune de metri in care bataturile, picioarele imi spun hei,avem nevoie de o pauza. Pana la Voina am avut parte si de o mica ploicica,norii rupandu-se insa abia cand am luat in primire ciorba de vacuta.

Ajunsi la Voina, satui de atata mancare rece, ne infruptam cu o ciorba de vacuta+ fripturi&co. Luci pleaca mai devreme cu masina lu’ Adi pana in Campulung, ca sa fim siguri ca avem bilete. Soseste si microbuzul, exact cand se opreste ploaia.

In scurt timp ajungem la gara din Campulung, unde ne aprovizionam cu bere,inghetata si altele de-ale gurii. Trenul pleaca-este timpul sa ne luam la revedere de la Campulung si implicit de la tura noastra in Iezer.

Ajunsi intr-o gara careia nu-i mai tin minte numele, Gabi si Fof coboara sa ia nitel aer proaspat respectiv sa fumeze o tigara. N-o sa uit in viata mea expresia de pe fata lui Fof cand trenul a plecat(ce-i drept, in directia opusa si doar ca sa se imbine cu alt vagon) fara el. Baietii urca si pana in Bucuresti incercam ragusiti,obositi cum eram, sa mai cantam cate ceva.

In Gara de Nord lovitura de teatru..exact inainte ca acceleratul sa opreasca, se desfasoara in fata noastra trenul cu care trebuia sa ne intoarcem in Ploiesti. Mergem la autogara, unde suntem nevoiti sa asteptam microbuzul la o coada colosala(aici trebuiesc puse poze de la Soso). In sfarsit, pe la 10 si ceva plecam din Bucuresti, profitand de locurile in plus ca sa dormim pe noi.

Gara de Sud- ne luam ramas bun, ne impartim in 2 masini.. destinatia finala acasa.

Iezerul a fost frumos, a meritat, poate nu strica nitel soare ca sa ne simtem bine cu adevarat.

Si totusi vom mai merge impreuna..

11 august 2008