Curling

Daca pupi prea mult in fund ajungi sa nu mai vezi orizontul si la un moment dat te scufunzi in neantul maroniu. sufletu-ti pulhav te indeamna sa calci peste cadavre, sa salvezi doar pentru a astepta, vorba lu’ Moromete, “beneficii”, sa-ti cauti salvarea in marlanie si micime, in falsitatea adusa de lumea ta redusa la microscop, totul pentru a te descotorosi de altii si-ai privi din perspectiva lui Thenardier, ticalosul din romanul lui Victor Hugo.

Nu te privesc cu frustrare sau cu ura, pentru ca pentru asta ar trebui sa-mi inspiri ceva. Tu, in schimb, micule animal, nu-mi inspiri nimic, nici macar repulsie, pentru ca te regasesti in toate formele, in toate subformele de josnicie, in matricea caricaturizata a idiotului. Esti peste tot, ubicuu, si-ti dezvolti forma milenara. Iti atingi scopul si atat. Te folosesti de ceilalti dand impresia ca ti-ar pasa, c-ai avea anumite forme de afectivitate, c-ai fi dispus la un moment dat s-ajuti in folosul ideii de bine. Cu ce ai putea fi de condamnat?

Nu  frica instinctuala ti-e de condamnat,cu dansa suntem cu totii obisnuiti,o simtim adanc in coaste cateodata si trebuie sa ne-o asumam,e profund umana, ci lasitatea. Impreuna cu marlania si idiotenia, ea nu poate fi reabilitata(poate doar in ochii unor marlani mai mari), si nu poate fi conceputa langa alte atribute, sa le spunem ,umane.

Nu stiu de ce te individualizez, pentru ca esti, cum ar fi spus Marin Preda, un izvor: “Nimic, îl vezi numai când ţi-e sete, şi pe urmă, după ce bei, treci pe lângă el”. Dar cine-ar vrea sa ti se-alature, sa-i fi ocrotitor?

Chiar si cei cu fundurile pline de bale s-au plictisit de jocul asta desantat si iau o pauza. Fi fericit.