You are currently browsing the tag archive for the ‘urs’ tag.
Nu pot afirma nici pe departe că eu intru pe deplin în adevăratul spirit al sărbătorilor, dar în mod cert ele nu înseamnă doar îmbuibare şi desfrău în ceea ce priveşte băutura..vorba ceea, avem destule zile in calendar pentru astea..
Cu gândul la stânca pe care unii o căţaraseră şi săptămâna anterioară ( pe care eu, din varii motive, o tot aşteptam de ceva vreme,am ţinut destul post de la munte) şi sătui de calea ,,mergem de 2 ori pe an la biserică să arătăm cât de creştini suntem- mâncat-dormit,, ,am ales să ,,petrecem,, paştele într-un mod mai neconvenţional şi apropiat cumva de una din semnificaţiile creştine: să te bucuri, alături de cei dragi, de bucuria de a trăi. Am ales ca destinaţie Prăpastia urşilor şi vineri am plecat la drum, cochilia Xsarei devenind neîncăpătoare.
Am ajuns odată cu înnoptarea (gabi, eu, răzvan şi adi) la Dâmbul Morii şi am lăsat în maşină surplusul de bagaje( cum ar fi laptopul). Am plecat pe traseul spre 7 scări, am cotit stânga după ce am ajuns la canton şi înainte să ajungem la prăpastie, am orbecăit niţel până am găsit traseul. Ne-am pus corturile în grotă şi am făcut focul, pe care Gabi l-a transformat într-un semigrătar. Cu un sistem de asigurare a mâncării de care Newton ar fi mândru, tot nu ne-au dispărut grijile referitoare la urs. Am adormit într-un final, cu speranţe mari pentru a doua zi şi ne-am trezit teferi, deşi ursul îşi făcu simţită prezenţa (din fericire, doar în vis).
Cerul senin e destul de relativ. În câteva ore, frigul se lasă peste grota noastră. Dau câteva rapeluri, pe Gabi îl prinde ploaia pe prusice. Planuri mari, ploaie si mai mare, care mai târziu se va transforma in ninsoare.Facem din nou focul şi aşteptăm şi restul lumii (Blondu si Flavia). Între timp nu apare nici ursul, nici iepuraşul, ci câteva căprioare zburdă pe potecă. După câteva ore de bancuri cu Alinuţa, cântat la chitară, băut un six-pack şi preparat omlete, se înseninează. Răzvan( Oase) şi Gabi îşî încearcă norocul pe un 5A ,,Cu mâinile în buzunar,, , care e cât pe ce să se transforme în ,,cu degetele in buzunar,, , Răzvan tăindu-şi degetul din pricina frigului. Vorba ceea, cu ce se colorează stânca de Paşte? Cu Oase, evident. Pe la ora 10 ne băgăm la somn, după ce degustăm puţin din vinul adus de Adi.
Iarna nu-i ca vara..După ce în ziua precedentă ne-a nins, soarele răsare şi pe stânca noastră. Deviza zilei: Cu oul roşu în mână şi cu mâinile în buzunar. Aproape toţi ne încercăm norocul pe traseul nămolos, oarecum dezamăgiţi de lunga aşteptare de până atunci. Încă un rapel, ceva plajă şi lenea ne face să ne pregătim de plecare.
Ne străngem bagajele, spunem adio grotei după ce le lăsăm altor turişti greaua povară de a termina vinul. Coborăm pe traseul 7 scări şi ne întoarcem spre casă, cu gândul la un alt traseu. Pe drum cântăm, dansăm,pam ram pam pam..
