inr-o buna zi mi-am dat seama ca existenta mea,cel putin pe plan fizic, se va sfarsi la un moment dat. ca tot ce am insemnat va fi incet incet dat uitarii si din mine vor ramane doar fragmentele in care m-am simtit cu adevarat liber, cand mi-as fi putut incheia impacat „acordul” cu lumea reala, fara sa am regrete,sau cel putin fara sa-mi dau seama ca am regrete.

j e de la jeleu..sau mai bine spus..e si pentru cei care-l „merita” pe jeleu. Pentru cei pentru care un refuz nu ar fi niciodata politicos, pentru cei pentru care un cort nu e niciodata prea stramt si mancarea niciodata prea putina.

Pentru ei..Pentru ca te-ajuta sa traiesti, sa-ti aduci aminte ca viata nu se desfasoara numai pe fast-forward,ca timpul e lenes atunci cand il simti si nu doar treci pe langa el.. oricum clipele frumoase iti raman in minte, indiferent cat de putin ar dura…

Se-ntampla des, cel putin de cand sunt in Bucuresti, sa intru in contact cu o gramada de oameni, multi dintre ei cat se poate de binevoitori si deschisi, dar totusi banali-sau cel putin cu perceptia asta ramai. Nu mai sunt oamenii cu care indiferent cand si cum te-ai intalni, iti „intregesc ziua” sau care te fac sa te simti „special”.Raman doar amici si atat.

Cu siguranta e nevoie de timp de acomodare si poate de putina intelegere..dar raman in continuare „degustatorul” de prieteni vechi si de munte-sunt unele dintre chestiile pe care incerc sa le respect cu adevarat.

Incerc doar sa nu-mi banalizez viata.