Participanti: Fof, Dana, Florin, Gabi, Tugu, Anna, Ruxy, Mugur, Diana, Jeleu, Maria, Ana, Bogdan, Marius, Oase,Roxana, Coyotu, Andra, Anita, Smi, Adi Glavan, Luci, Cretu, Dragos, Laura, Damian, Sebi si Ancuta,prezenta prin hainele sale.
N-ai nevoie de foarte multe ca sa fi fericit, spunea Dinu Olarasu..Uneori n-ai nevoie nici macar de chiloti..
Aventura cu multe personaje a inceput, ca de obicei, in fata Garii de Nord. MC’ul,un fel de axis mundi al mancatului nesanatos, a devenit in scurt timp neincapator pt. Pasi Marunti&Co, care au inceput sa se stranga incet-incet unul cate unul.
Ultimul a sosit Fof, indeplinind visele tuturor cu privire la tuica&chitara. Trenul a luat-o incet din loc si in 7 ore urma sa ajungem in Subcetate. Intre timp au inceput sa ne napadeasca amintirile, redescoperind „slagarele” anilor 90. Nici acceleratul nu a tinut cu noi, confortul rezumandu-se la dormitul intre 2 coaste si 3 oase ale vecinilor de compartiment.
Aprox. ora 7. Gara se lasa cu nerabdare asteptata ,iar Gabi deschide din 10 in 10 secunde, sau mai bine zis din juma’ in juma de virsni usa vagonului, pentru a se asigura ca vom ajunge in Retezat si nu la mama naibii.
Din subcetate in Carnic am luat 2 microbuze si intr-o ora aveam sa punem rucsacii in spate. Un timp important in jurul caruia se invarte aceasta poveste este momentul cand soferul microbuzului a coborat si au fost cumparati primii virsni..Si de atunci totul s-a schimbat si totul a devenit legenda…
Din Carnic spre cabana Pietrele am facut aprox. o ora jumate, atentia fiind concentrata asupra festinului ce ne astepta la cabana.
O parte ne-am avantat spre Loloaia, iar restul au preferat deliciul si caldura unui ceai a la Gentiana. Vf. Retezat privit de pe Loloaia m-a impresionat prin maretie, si inca sunt sub vraja sa, asteptand ca un copil urmatoarea tura, cand l-oi purcede.Urmeaza o noapte de cantare, cu ganduri mari pentru a 2-a zi.
A doua zi am plecat de dimineata, dupa ce ne-am infruptat cu virsni, spre Curmatura Bucurei, care ofera o priveliste de toata frumusetea a Lacului Bucura. Pe drum ne-am oprit la Gentiana, din nou pentru un ceai, si pentru a ne bucura de noul sport Pasi Marunti numit escalada antropica. Prin puterile proprii, dar mai mult impinsi de ceilalti am „cucerit” piatra. N-am putea sa uitam de asemenea de intoarcerea spre Pietrele, in care am aprofundat mai mult sau mai putin, in functie de vanatai, snowfundingul.
Urmeaza, dupa mari ezitari, cauzate de frig si de „prietenia” cabanierilor, intoarcerea la Pietrele. Ne-am intors prin linistea serii, iar ceea ce a urmat a fost orice altceva in afara de liniste. Maria si Dragos ne-au bucurat cu una bucata chitara si una bucata mandolina, in timp ce o parte din personajele povestii noastre s-au bucurat cu multe bucati si sortimente de bere,vin, visinata si tuica..
Gabi incearca sa profite de relativitatea timpului si ne „ademeneste” in capcana traseului de o ora spre lacul Gales. Ne oprim la Taul dintre Brazi, unde luam cateva lectii de balet pe gheata. O parte ratacesc apoi drumul, bucurandu-se de putina boschetareala, iar drumul de o ora ia amploare epica, transformandu-se precum dragonul din poveste in 4-5 ore.
Ajunsi la Gales, uitam cu totul de vantul care ne silea sa ne intoarcem cat mai repede, si profitam de peisajul cu adevarat de poveste: comoara ascunsa in munti ne invita la o binemeritata pauza si ne linistim fiecare in felul nostru, unii cu poze, altii preferand sa asculte pietrele. Binecunoscuta intoarcere la cabana, o seara de cantare in care Maria se declara incantata de „barbatelul meu”, iar „Africa salbatica” devine slagarul noptii.
Urmeaza dimineata plecarii, in care apucam sa vedem si cascada Loloaia, un ultim pas in povestea Virsnisiadei. Deja clasicele tren, aglomeratie, cantare..si poate Mafia.
Povestea din pacate trebuie sa aiba si un sfarsit.Spatiul si timpul se dilata, pasim cu neincredere in Gara de nord si ne reintoarcem in meandrele concretului, amintindu-ne necrutatorul adevar referitor la partiale si examene..Singurele urme care ne avertizeaza ca povestea a existat cu adevarat si ca am participat la ea sunt amintirile si poate mirosul.
Am uitat multe acasa,poate si chilotii.. Dar am lasat grijile departe si am stiut sa ne bucuram cu adevarat de Retezat.
Nu noi am fost adevaratii protaganosti, ci Retezatul. Insa povestea sa nu poate fi scrisa de noi, caci a fost scrisa deja de Altcineva.

Anunțuri